Acesta este primul meu blog și mă gândeam sa va prezint câteva detalii despre spiritul olimpic, atât din experiența, cât și în cazul general .
Scriitorul Mihail Mataringa spunea cândva că “pumnul strâns nu înseamnă doar amenințare. Așa poate duce omul torța olimpică“. Tot așa încurajăm atleții, gimnaștii, așa țin elevii stiloul la o competiție, așa reacționează un învingător în momentul în care află de propria reușită.
Spiritul olimpic se citește pe chipul unui om care se pregătește pentru o competiție, se citește în rănile unui gimnast sau în stilourile epuizate ale unui elev. Este spiritul luptător al unui om care își cunoaște foarte bine țelul, muncește din greu pentru acesta și are încredere că va reuși. Perseverența, ambiția, puterea de muncă și de sacrificiu sunt parte din caracterul olimpicului, sunt calități care îi conturează imaginea și îl definesc ca tipologie umană. Mai important decât acestea, spiritul olimpic inspiră, provoacă, atrage oameni, care, odată ce gustă din entuziasmul competiției, nu mai au scăpare. S-ar putea spune că spiritul olimpic este un stil de viață care se trăiește intens, o vibrație care se transmite celor din jur.